Confesiuni Alexandru Ichim …

                                                                    "Padure", pictura in ulei

“Initiem astazi o rubrica prin intermediul careia (ne) propunem incursiuni intr-un univers infinit, mereu fascinant- acela al artelor plastice. Incursiuni pe care ne gandim sa le realizam intr-un mod mai deosebit, nu prin sondarea universului amintit din exterior, ci prin deschidera unei ferestre intre acesta si noi, lasand in acest fel lumina dinlauntrul sufletului artistului sa eclipseze lumina dinafara, sa ne mangaie, sa ne patrunda, sa ne determine a intra intr-o indelungata si sincera rezonanta. Vom invita asadar , artistii plastici sa se marturiseasca. Dand dovada de sinceritatea absoluta ce se cuvine a se materializa in fata Dumnezeului pe care il are fiecare creator. Nu mi-am facut nici un plan in realizarea acestei rubrici, in ordinea intocmirii ei. M-am intalnit cu Alexandru Ichim, m-a surprins placut diferenta sensibila in cazul domniei sale, intre ceea ce este si ceea ce pare. Si i-am consemnat gandurile.

Dupa terminarea Facultatii de Arte Plastice nu am expus vreme de 8 ani. Nu puteam sa o fac…doar de dragul artei. Nu era firesc sa o fac pana nu-mi gaseam si consolidam un stil care sa fie numai al meu, cred ca am folosit bine aceasta perioada. Am gandit, Am lucrat, Am studiat intens opera pictorilor care m-au impresionat cel mai mult. Pe care mi i-am ales ca modele – nu in sensul lucrarilor, ci a modalitatii de a lucre. Cea ideala fiind pentru mine aceea prin care totul este trecut prin filtrul ratiunii. Sa nu uit de modele: Piero della Francesca, Michelangelo, Vermeer, Rembrandt…Indeosebi primul mi se pare a fi foarte modern, foarte contemporan. Nu e lipsit de interes faptul ca el a facut primele manuale de matematica…insa in primul rand a fost pictor. De la el, Piero della Francesca, am invatat ca pictura traieste prin culoare.

Eu pun semnul egalitatii intre pictor si culoare.

Dupa modalitatea de lucru m-a interesat si cea de comunicare. De altfel, intre ele legatura  este evidenta si indestructibila. Ochiul este cel care primeste informatia, percepand cu mult mai mult decat toate celelalte simturi. Informarea retinei, alcatuirea memoriei acestea incep din copilarie. La maturitate are loc o a doua faza a mareei – refluxul, creatia, exprimarea…In cea dintai etapa sunt  impresionate sentimentele; in cea de a doua, reactioneaza ratiunea. Pictura trece (sau mai exact pleaca) prin creier. Nu cred ca mai are rost sa subliniez importanta dozarii corecte intre cerebral si sentimental.

Revin la cele facute de mine.

Prima lucrare datata 1975, se intitula “Bucuria Campului”…de atunci incoace am mai semnat, poate nu o sa credeti inca 34. Numai atat. Nu am spus intamplator semnat. Chiar si semnatura o pun cu timiditate si cu un fel de nesiguranta: oare este gata lucrarea? Poate ca nu s-ar potrivi deviza “festina lente”. Imi trebuia o luna si jumatate pentru un tablou;o luna si jumatate ca suma, insemnand ca as lucra zi de zi cate 8 ore, dar cum aceasta nu se intampla, timpul necesar e mult mai mare.

                                           "Bucuria campului", pictura in ulei

Revin si insist asupra pasajului anterior. Informatia e receptata la fel de toti privitorii. Pictorul adevarat trebuie sa gaseasca elemental universal, elemental comun, care exista in fiecare dintre privitori, pentru a fi in comuniune cu ei. Numai in acest caz  se poate vorbi de universalitatea  picturii sau de armonia picturii. In momentul in care atrag, conving si indeamna la meditatie un om fara cultura, o diversitate de oameni – atunci pot spune ca am reusit in ceea ce mi-am propus.Matematica este abstracta numai la inceput si numai dinafara. Celor initiate le spune foarte mult. Cam asa stau lucrurile si in pictura. Limbajul prin semne si cuvinte semnifica primii pasi in comunicare, urmatorii pot fi construiti din imagini.

Unii pictori fac…”vocalize”, dar vreau sa ii ascult si cantand. Atunci inseamna ca au ajuns la perfectiune. La armonia naturii…

Nu pot sa nu includ printre marturisirile mele si pe aceea ca am avut o lucrare manifest (cred ca sintagma nu s-a depreciat…). A suferit prefaceri ca titlu, ceea ce spune multe. Era in rosu si verde si se intitula  “Hotar Strabun”. Am fost consiliat sa o expun sub numele de “Confruntare”. Ultima variant acceptata a fost de nu o sa va vina sa credeti: “Rugby”! Acum fac o replica. Va avea titlul initial si o voi  expune la Chisinau…

In ritmul in care lucrez imi este greu sa spun ceva despre proiecte. Nu stiu cat de mult ati inteles din ceea ce sunt. Poate nu am stiut eu sa ma spun. Poate o fac mai bine tablourile mele…

Multumim domnului Alexandru Ichim pentru amabilitate si sinceritate. Transformam sugestia din finalul marturisirii sale intr-o invitatie: priviti pozele tablourilor care insotesc aceste randuri pentru a-l cunoaste cu adevarat si pe deplin…este pictorul Alexandru Ichim…”

de Magda Sficlea, “Anch’ío sono pittore…se confeseaza Alexandru Ichim…consemneaza Magda Sficlea”, publicat in  ziarul 24 de ore, 1990, Iasi

Picturile maestrului Alexandru Ichim, care au insotit articolul in paginile ziarului "24 de ore" de Iasi, au fost: “Confruntarea”, “Capetenie Daca” si “Pasare de Apa”.