"Pictorul Alexandru Ichim face parte
din categoria,
rară, a celor discreți, neinteresat,
altfel spus, de o glorie
efemeră bazată pe jocurile de culise
ale breslei. Ideea
de a realiza acum o expoziție, în
spațiul
neconvențional al Prefecturii ieșene,
i-a fost sugerată
de familie și prietenii apropiați,
numărul expozițiilor
personale numărându-se pe degetele
unei singure
mâini. A fi sărbătorit public a părut
celor mai mulți ceva
firesc, singurul rămas oarecum detașat
de eveniment
fiind artistul însuși. Nu a părut
mirat când i s-a adus la
cunoștință că a venit momentul unei
retrospective și a
acceptat cu rezerva firească a unui
personaj discret și
neinteresat de efemere momente de
laudatio.
Cariera artistului s-a derulat și s-a
împlinit în
ritmurile largi ale celui care,
instruit în acord cu
valorile umaniste, acceptă și cultivă
dictonul festina
lente. În timp ce alți
confrați se înghesuie să obțină
săli unde să expună precarele lor
căutări și ezitări,
Alexandru Ichim se lasă cu greu
convins să iasă în
public. Argumentul că nu trebuie să
urli spre a fi
auzit, deși corect, în zilele noastre
lucrurile s-au
schimbat esențial. Dacă nu apari la
televizor sau
nu participi la show-uri spontane
pregătite dinainte,
publicul devine reticent...
Un celebru pictor japonez, Hokusai,
când a
împlinit vârsta de șaptezeci de ani,
le-a spus
discipolilor că abia acum se va apuca
serios de
pictură. Experiența de viață este,
desigur, inevitabilă
în a face un pas mai înainte și
Alexandru Ichim, din
momentul când a constatat că expresia
artei sale a
devenit un stil personalizat și
autentic, s-a întărit în
ideea de a-și configura opera.
Lentoarea sa aparentă
este motivată compensativ de ritmurile
largi ale
reflexivității, a poverii unor modele
absolute la care se
raportează cu respect, astfel încât,
sub teroarea
perfecțiunii, amână în așteptarea
secundei astrale,
mirifice.
Filosofia existenței sale nu
ține de mistica
numerelor mari, iar adagiul non
multa sed multum are
valoarea unei ireversibile opțiuni.
Prin cultură a
descoperit respectul pentru marea artă
românească
și universală, prin expresie a vrut să
se întâlnească
cu lumea și, mai ales, cu el însuși. Acest
comportament i s-a potrivit de minune, iar creația l-a confirmat permanent, mai
ales că cei care
au simțit fiorul filosofic al creației
sale au devenit în
timp parteneri ideali pentru
peripatetice dialoguri
platoniciene. De aici impresia că
pictorul parcurge
etape succesive de elaborare a
conceptului viitoarei
opere, urmat de o gestație prelungită.
El, prin puțin își
asumă accesul la nostalgia sintezei,
la reflecție
tensionată doar de posibilitatea
capcanelor întinse de
efemere mode. Cu fiecare nouă
compoziție vizează
eliberarea de un proiect intelectual
obsedant, o
eliberare care îl trimite la încă un
pas așezat pe solul
stabil al creativității autentice.
Autentice prin mesaj
spiritual și eliberator pentru artist,
compozițiile sale
devin, finalmente, veritabile și
dramatice
autoportrete, o dezbatere despre eul
creator și
universul proprietate personală.
Dispus rareori la
confesiune, vorbește puțin despre
pictura sa, copleșit
de anvergura și adevărul uman
mărturisit de
antecesori iluștri. Ar vrea să fie,
discret, unul dintre
ceilalți și abandonează aprioric orice
tentație de
vremelnică trufie. Este, de aceea,
unul dintre cei
mulți care a surprins prin culoare
miracolul luminii și a
trăit, efemer, fascinația universului.
Din asemenea
perspectivă, suprafața este tratată cu
o fascinantă
acribie, unde punctele de lumină se
adună sau se
risipesc într-un previzibil cosmos,
asemenea focurilor
bengale. Prin punct, pictorul
definește universul
microcosmic, dar și vastitatea
ilimitatului.
Mișcarea astrelor infinitezimale pe
orbite
elicoidale asigură eleganța curbelor
generoase peste
care se înalță silueta gracilă a unei
păsări Phoenix
născută din culorile cerului și ale
mării. Impresia de
metafizic se impune astfel încât
lectura imaginii ține
de descifrarea subtilă a ceea ce
așteaptă în culisele
cosmosului.
Ideea pădurii, alăturată simbolic unor
structuri
umane, face ca vântul imaginar să
genereze mișcări
previzibile și ritmuri asociate
muzicii sferelor.
Tratarea compozițională, deschisă spre
verticală, are
în planul median o structură vitală
prin formă și vie
prin mișcarea interioară. Altădată, un
grup de
canotori fac din competiție o formă de
depășire a
limitelor și de stenică vitalitate.
Structura ansamblului
vrea să facă din detalii un elogiu al
ansamblului.
Ca un element central al expoziției,
ideea de a
realiza în formă de Tondo un fel de
punct primordial
al creației universale face din
energia culorilor
desprinse din astrul solar, un moment
zero al lumii
vizibile. Incendiară prin tensiunea
culorii și dinamica
astrală a formelor angajate în
infinită mișcare,
compoziția generează miracolul luminii
și al vieții.
Pensulația, însuflețită prin pathos și
ethos, ne face
martorii privilegiați ai unui autentic
miracol.
Prin racord complementar, cele două
ample
compoziții din seria neagră a
artistului sugerează
dimensiunea ludică a unui inventiv
care trimite livresc
la boema cabaretului parizian Pisica
Neagră. Negrul
devine culoare, iar compoziția mizează
pe structura
tușei așezată uneori vertical, alteori
fiind preferată
varianta așezării pastei pe
orizontală. Din aceste
variate tușe se configurează
suprafețele mate sau
cele luminoase. Lumina face parte din
compoziție, iar
ritmurile suprafețelor determină
incitante lecturi și
reacții spontane de atașament. Alte
lucrări, puține la
număr, contribuie în mod distinct la
decodarea unei
viziuni prin care artistul și-a
configurat universul
proprietate personală. Unde, desigur,
putem
pătrunde uneori și noi, cu sentimentul
recunoștinței și
al momentului fast de întâlnire cu un
creator autentic
și generator de universuri
personale... A-l urma cu
încredere și dincolo de momentul 70
ține de
recunoașterea și asumarea valorii sale
ca un bun al
întregii bresle a artelor frumoase
ieșene și nu numai.
La mulți ani!" de Valentin CIUCĂ
un articol aparut in
Cronica Veche/ nr. 2/ februarie 2012/ Cronica Artelor
http://cronicaveche.files.wordpress.com/2012/02/cronica-veche-nr-13.pdf
.+sept.+1978.+Maestrul+Alexandru+Ichim.jpg)
